joi, 13 februarie 2014

PENTRU CA IMI IUBESC CARPATII...

     
       N-am sa plec o saptamana,,,am sa plec vre-o suta de zile...pentru ca sa vad toti Carpatii dintr-un capat in altul! De ce?Pentru ca imi iubesc Carpatii,imi iubesc tara si vreau sa o cunosc,si imi iubesc vecinii din Europa si vreau sa ii cunosc.Si mai vreau ceva...sa imi largesc orizontul ,sa ies din zona de confort.Unele voci m-au intrebat : -Nu e periculos? De ce vrei sa faci asta?  
                                                                                       

                                                                                                                                                                                 E adevarat ca e periculos ,dar nu foarte tare.Nu mergem in Patagonia...sau pe Amazon.Mergem prin Romania,Cehia ...Ucraina...Europa!Cu un pic de atentie se poate ajunge bine mersi acasa teafar si nevatamat :). E mai mult un efort de antrenament si de vointa...sa vrei sa termini indiferent cat de greu ti-ar fi. E adevarat ca Romania are cea mai mare populatie de ursi din toata Europa.E adevarat ca le sint taiate padurile si ca, ei,ursii ,sint cam suparati,dar o sa ne intelegem bine unii cu altii.O sa fie armonie. Si mai vreau sa o fac deoarece ma face fericit.Si... pentru mine sa fiu in natura din cand in cand e un mod de viata,care ma purifica,care ma salveaza din aerul sufocant al betoanelor si blocurilor,care imi induce linistea sufleteasca si calmul mental necesar unei fericiri care ne lipseste in oras.Un alt tip de fericire,una care rezulta atunci  cand... fiind pierdut in mijlocul salbaticiei,ma regasesc.Si cel mai usor  ma apropii de mine insumi atunci cand ma apropii de ceilalti, in care ma regasesc,oameni care ma reflecta pe mine intr-o mare masura.Multumesc Scolii de Ghizi Christian Adventure pentru noile orizonturi care acum mi s-au deschis.Si care nu se vor mai inchide niciodata.Multumesc instructorilor si prietenilor mei din aceasta scoala frumoasa.Si ii multumesc lui Catalin pentru rabdarea pe care a avut-o si pe care inca o are cu noi.Imi amintesc atunci cand m-am inscrisi in scoala de ghizi ca eram varza cu mic si  nu stiam mai nimic.Cu fesul meu cu ciucurel,care atunci cand ma batea vantul  si ma pocnea peste urechi in timp ce urcam culmile Ciucasului imaginandu-ma deja  pe Everest sau  undeva foarte aproape de el.N-am renuntat la vis,dar am renuntat la ciucurel si la caciula care o purtam atunci.. care imi statea ca turbanu'  in crestetul capului de imi trosneau urechile de frig.Dar sa revin la ideea de ce vreau sa strabat  Carpatii.... Pentru ca vreau sa ii cunosc,pentru ca vreau sa imi cunosc tara, sa ma cunosc pe mine insumi si sa imi depasesc limitele....Asta ma face fericit.Cine sint eu cu adevarat?                                                                                                                                    


                                                                                      

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu